Colegiul Naţional „Ion C. Brătianu” – capodoperă de arhitectură şi monument istoric
Un eveniment important în istoria învăţământului argeşean, din ultima decadă a secolului al XIX-lea, a fost transformarea Gimnaziului din Piteşti, înfiinţat în anul 1866, în liceu.
Demersurile pentru înfiinţarea primei clase de liceu au început în anul 1886 şi au continuat, tot mai insistent, până în ianuarie 1894, când profesorii gimnaziului, într-un raport înfiinţat Ministerului se angajează, în mod categoric să predea gratuit obiectele de studiu pentru clasa a V-a „cât timp Onor Minister va crede de cuviinţă a ne lăsa această sarcină”. 1)
Ministerul, prin ordinul nr. 4878 din 14 iulie 1894, a dipus „înfiinţarea de la 1 septembrie 1894, ca încercare, a clasei a V-a la acel gimnaziu. Astfel, începe transformarea Gimnaziului din Piteşti în liceu, proces ce continuă şi în anii următori, când se înfiinează succesiv clasele a VI-a şi a VII-a. 2) Totuşi, Gimnaziul din Piteşti va fi numit liceu abia la 1 septembrie 1896, conform Ordinului Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice nr. 5640 din 23 august acelaşi an: „De la 1 septembrie 1896, urmând a se înfiinţa şi clasa a VII-a (…) şcoala va purta numele de liceu. 3) La început s-a numit Liceul Clasic din Piteşti.
În februarie 1898, Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, cu ordinul nr. 4878, face cunoscut că „prin decretul regal nr. 279 din 26 ianuarie 1898” s-a aprobat ca liceul să poarte pe viitor numele de Liceul „Ion C. Brătianu”. 4)
Transformarea gimnaziului în liceu impunea cu mai multă necesitate construirea unui local propriu. La 1 octombrie 1897 se punea piatra fundamentală a actualului local, situat pe strada Egalităţii, azi strada Armand Călinescu nr. 14. Ministru al Cultelor şi Instrucţiunii Publice era atunci Spiru Haret, iar director al liceului Nicolae Gh. Dumitrescu, profesor de geografie cu studii la Paris.
Construcţia, realizată din fondurile Ministerului, după planurile arhitectului Alexandru Băicoianu, a fost terminată în toamna anului 1899, când liceul se mută în ea.
Din procesul-verbal de predare-primire a noului local şi a mobilierului liceului, semnat la 26 octombrie 1899 de către conducătorul lucrării, Catzianu, şi directorul liceului, Nicolae Gh. Dumitrescu, rezultă că liceul se compunea din cinci corpuri: şcoala, sala de gimnastică, locuinţa directorului, locuinţa personalului de serviciu, dependinţele. Corpul şcolii cu parter şi etaj, avea 12 săli de clasă, bibliotecă, amfiteatru, cancelarie etc. În fiecare sală se afla o catedră, un fotoliu şi o tablă fixă pe scripete, iar în opt săli de clasă bănci pentru elevi a câte două locuri, în total 200; în sala de desen erau 22 de bănci a trei locuri fiecare, 70 de taburete, o catedră, un fotoliu şi o tablă fixă pe scripete. 5)
Şcoala avea instalaţii de apă, spaţii pentru desfăşurarea tuturor activităţilor de învăţământ. Frumuseţea clădirii, a cărei faţadă este decorată cu un frumos mozaic din plăcuţe din aur, cu stema regală strălucind pe fronton, a atras atenţia multor personalităţi, între care şi marele istoric Nicolae Iorga. În aceeaşi etapă (1897-1899), peisajului urbanistic al oraşului Piteşti i s-a adăugat frumoasa clădire a Prefecturii Argeş, azi clădirea Muzeului Judeţean, situată pe aceeaşi stradă.
La conducerea Liceului „Ion C. Brătianu” s-au succedat director în perioada începuturilor profesori valoroşi precum Mihai Căprescu (1894-1897), Nicolae Gh. Dumitrescu (1897-1900; 1901-1905), Gh. Constantinescu (1900-1901).
La numai câţiva ani de la darea în folosinţă, clădirea liceului necesita mai multe reparaţii şi îmbunătăţiri. Ele au fost sintetizate în două tablouri din anul 1907 şi se referă la refacerea tencuielilor, a unor sobe, a pardoselilor şi lambriurilor, a grupurilor sanitare, a acoperişului de la amfiteatru, realizarea unui postament de pictură pentru statuia lui Ion C. Brătianu, consolidarea malului din spatele liceului, reabilitarea sălii de gimnastică etc. 6)
Pentru reparaţii la liceu, Ministerul face cunoscut prin adresa din 28 mai 1908, că alocă suma de 1.761 lei”. 7)
Odată cu decretarea mobilizării, în 1916, în localul liceului a fost instalat spitalul Crucii Roşii, iar după invazia aramtelor germane a rămas în întregime la dispoziţia acestora. Cursurile s-au ţinut în alte locaţii în timpul războiului şi abia în anul şcolar 1919-1920 s-a reintrat în localul propriu, care a necesitat multe reparaţii şi o nouă dotare a laboratoarelor, în urma stricăciunilor şi jafurilor săvârşite de cotropitorii germani. 8)
Comitetul şcolar, înfiinţat în 1919, a preluat unele probleme financiare ale şcolii, între care întreţinerea din contribuţia părinţilor a claselor extrabugetare şi începerea construcţiei internatului şcolar în anul 1924-1925, finalizată în anul 1936. În noua clădire se afla şi o sală de festivităţi, modernă şi spaţioasă.
Conform proceuslui-verbal din 3 decembrie 1930 încheiat de Ic. M.D. Preoţescu, preşedintele Comitetului şcolar al liceului, Fr. Cheresteni, directorul liceului şi I. Bratu, delegat al Serviciului tehnic al judeţului Argeş, Liceul „Ion C. Brătianu” dispunea de o suprafaţă totală de teren de 14.420 mp, pe care sunt construite următoarele imobile:
1. Liceul „Ion C. Brătianu” cu o suprafaţă de 1.418 mp
2. Noua clădire în construcţie cu destinaţie de internat – 1.130 mp
3. Locuinţa directorului – 266 mp
4. Sala de gimnastică – 189 mp
5. Casele cumpărate de la N. Predescu – 206 mp
6. Locuinţa fostă a portaruluil – 108 mp
În lipsa actelor necesare pentru evaluarea după valoarea constructivă, comisia a cerut avizul inginerului Ion Georgescu, antreprenorul noii construcţii a liceului. Acesta a evaluat construcţia liceului împreună cu terenul pe care este construit la suma de 15.611.800 lei. Valoarea totală a imobilelor din Brătianu era evaluată la suma de 24.227.645 lei. 9)
Dintr-un document anterior aflăm că „liceul este proprietatea Ministerului Instrucţiunii Publice, iar actualmente se lucrează la construcţia internatului”. 10)
În 1940 s-au efectuat noi lucrări de reabilitare: s-au pardosit cu parchet de fac 4 clase 11) şi s-au pus lambriuri de brad, executate de antrepriza V.G. Felitză din Piteşti 12), căruia i se încredinţează în anul următor şi confecţionarea a 40 de bănci. 13)
În ziua de 6 mai 1944 oraşul a fost supus unui violent bombardament al aviaţiei americane, provocând mari pagube instituţiilor şi clădirilor particulare. Clădirea liceului a fost lovită din plin. „Este total distrus internatul, iar liceul grav avariat”.
În anul 1945 au început lucrările pentru refacerea internatului şcolar, pe vechiul amplasament. Acestea au fost finalizate în 1949, dar după un proeict modificat.
Dintr-o corespondenţă din anul 1959 rezultă că s-au efectuat unele lucrări de reabilitare precum: asfaltarea unei părţi din curtea şcolii şi trotuarele din faţa liceului, refacerea instalaţiei electrice a sălii de gimnastică, reorganizarea bibliotecii (peste 17.000 de volume), procurarea a 110 bănci, confecţionarea şi amplasarea în faţa clădirii a bustului lui Nicolae Bălcescu etc. Se propunea înlocuirea scărilor interioare, a duşumelor din clase (vechi de 60 de ani), vopsirea în ulei a sălii de bibliotecă şi a coridoarelor, refacerea acoperişului laboratorului, ars în urma unui incendiu, repararea zidurilor din aripa interioară, distruse de bombardament. 14)
Într-o adresă, din 25 mai 1959, adresată Secţiei de Învăţământ şi Cultură a Oraşului Piteşti, directorul liceului, Nicolae Vlad preciza că „Localului şcolii noastre, care datează din 1897, nu i s-a făcut nici o reparaţie capitală în interior. Socotim că este imperios necesar ca pentru anul 1960 să fie prevăzută în buget suma de aproximativ 500.000 lei în scopul reparării interioare. 15)
În anul 1961 localul liceului a intrat în reparaţii capitale care au durat până în 1963, valoarea lor ridicându-se la un milion de lei. 16)
Capodoperă de arhitectură şi monument istoric ce străluceşte şi împodobeşte cu aurul de pe frontul său oraşul Piteşti, Colegiul Naţinal „Ion C. Brătianu”, instituţia publică din care şi-au luat zborul atâtea lumini ce i-au dus faima pe toate meridianele, aşteaptă marii arhitecţi care să-i redea măreţia şi eleganţa după o jumătate de secol de aşteptare.
Prof. drd. Constantin Vărăşcanu
Articol publicat în revista ”Resituiri” a Centrului Cultural Pitești, aprilie 2013
1) Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale (în continuare D.J.A.N.), fond Liceul Nicolae Bălcescu, dosar 1/894, f. 20.
2. Ibidem.
3. D.J.A.N., dosar 34/1986.
4) Vlad Nicolae, Popescu Tudor, Fulgeanu Constantin, Monografia Liceului Nicolae Bălcescu din Piteşti 1866 – 1966 – 1991, S.C. Tiparg Piteşti, 1992,p. 26.
5) D.J.A.N., fond cit., dosar 41/1899, f. 261.
6) Ibidem, dosar 1/1907, f. 112.
7) Ibidem, dosar 1/1908, f. 173.
8) Vlad Nicolae, op. cit., p. 36.
9) D.J.A.N., dosar 5/1930-1931, f. 2.
10) Ibidem, dosar 2/1928, f. 27.
11) Ibidem, dosar 1/1940, f. 328.
12) Ibidem, f. 330.
13) Ibidem, f. 339.
14) Ibidem, dosar 1/1958-1959, ff. 6, 7.
15) Ibidem, f. 8.
16) Nicolae Vlad, op. cit., p. 58.
